Parfumuri - cum se prepară

Parfumul este o stare de spirit, un univers intim, o alchimie a simţurilor, o conexiune cu instinctele cele mai profunde. Descrierea olfactivă a unui parfum necesită alcătuirea de metafore.

Meseria de parfumier se învăţa în trecut după mulţi ani de ucenicie alături de un maestru. Și astăzi, această metodă a rămas cea mai bună pentru a însuşi secretele meseriei. În compoziţia unui singur parfum intră de la câteva până la sute de substanţe diferite. Parfumierul are la dispoziţie mii de substanţe de sinteză şi câteva sute de ingrediente naturale.
În zilele noastre materiile prime naturale sunt rare şi scumpe în comparație cu cele sintetizate însă valorează mai mult pentru armonia unui parfum, aducând complexitate şi o sinergie vie. Majoritatea parfumurilor moderne sunt amestecuri de substanțe odorante naturale şi sintetice.

Materiile prime naturale provin din toate colţurile lumii şi se pot clasifica astfel:

• uleiuri esenţiale
• absolute şi concrete
• extracte CO2
• răşini şi balsamuri
• tincturi
• fracţiuni izolate din uleiuri esenţiale

Crearea unui parfum în atelierele de şcoală veche durează de la o lună până la câţiva ani. Guerlain afirma: ”a crea un parfum, un parfum bun, înseamnă să ai multă răbdare”.

Un parfum original poate fi imitat, dar copia perfectă este aproape imposibilă dacă nu se cunoaşte formula originală şi provenienţa ingredientelor. Acesta poate fi simulat cu cinci sau cu sute de ingrediente însă un nas rafinat va distinge surogatele.

Acestea sunt uşor de preparat întrucât majoritatea uleiurilor esenţiale, a uleiurilor concrete sau absolute şi ale tincturilor sunt solubile în alcool, acesta fiind un mediu lichid, rapid volatil şi care conservă foarte bine compoziţia.

Compoziţiile parfumante se împart în categorii diferenţiate de concentraţia în ingrediente parfumante respectiv de destinaţia lor.

Baza acestor compoziţii parfumante este alcoolul de 90 - 96°. În magazinele alimentare se găseşte alcool pur din cereale, rareori în farmacii se mai poate găsi alcool de 70° non-denaturat. Pentru apa de colonie, având în vedere că se utilizează mai puţine esenţe, se poate folosi alcool de 60°-90°. Pentru a obţine o tărie de 60° se amestecă 100 ml alcool de 96° plus 53 ml apă distilată (florală).

Compunerea parfumului:

• se efectuează preferabil dimineaţa, când simţim mai bine şi nasul este odihnit. Corpul şi hainele să nu fie impregnate de niciun miros (detergent, creme, mirosuri casnice)
• se formulează teoretic combinaţia de ingrediente parfumante având în vedere familia olfactivă dorită şi preferinţele personale; se lucrează cu un caiet de notiţe

ÎN PRACTICĂ (metoda simplă):

1. se aleg ingredientele parfumante şi se pregătesc eşantioanele: se pune câte o picătură pe o bandă de carton sau pe un beţigaş cu vată. Eşantioanele se zvântă împreună sub nas pentru a anticipa mirosul combinaţiei. Se dublează sau triplează acele eşantioane a căror notă se doreşte să fie mai evidenţiată. Se elimină acele eşantioane care nu se potrivesc în combinaţie
2. simţul olfactiv se oboseşte rapid, astfel între testări se va face o scurtă pauză şi se va mirosi propria haină, în pliul cotului de exemplu
3. se notează combinaţia cea mai potrivită în urma testării eşantioanelor. Cu siguranţă parfumul va avea mirosul mai complex şi uşor diferit de cel testat iniţial odată ce se maturează, dar prin această procedură se vor putea evita combinaţiile neplăcute
4. se stabilesc procentele esenţelor şi a bazei de alcool
5. într-o sticlă cu capac se transferă cantitatea de alcool calculată, peste care se adaugă cu precizie, pe rând, ingredientele parfumante alese
6. se agită energic recipientul
7. compoziţia se lasă în repaus pentru sinergizare în recipient închis etanş, în loc răcoros şi ferit de lumină, cel puţin o săptămână (ideal ar fi 4 săptămâni), astfel substanțele se întrepătrund. Se va agita zilnic recipientul
8. în funcţie de compoziţie, unele elemente ceroase se precipită sau se depun la baza recipientului
9. filtrarea trebuie precedată de decantare, pentru asta sticla se pune la congelator seara, până a doua zi dimineața
10. urmează filtrarea (cu o hârtie de filtru sau cu o pâlnie de filtrare), după care parfumul se transferă în recipientul dedicat

ÎN PRACTICĂ (metoda clasică):

Pot fi formulate în uleiuri vegetale, spre exemplu în ulei de jojoba, sau se poate alege alt ulei rezistent la oxidare şi care prezintă un miros cât mai neutru. Un adaos de 0,2-0,5% vitamina E este recomandat pentru a proteja compoziţia împotriva râncezirii.

Avantajul acestor compoziţii este că sunt bine tolerate de piele şi nu se volatilizează atât de rapid, însă nu pot fi aplicate pe haine. Dezavantajul ar fi că nu toate esenţele parfumante sunt solubile în ulei, prin urmare acestea nu se pot folosi.

În practică se urmează paşii enumeraţi mai sus care prezintă formularea parfumurilor în bază de alcool. Compoziţia se lasă la maturat cât mai mult timp. Nu este obligatorie decât în anumite cazuri decantarea şi filtrarea.

Au la bază ceară (este recomandată ceara de soia în general dar şi cea de albine este bună) şi unturi/uleiuri vegetale. Concentraţia în ingrediente parfumante poate fi între 5 şi 35%.

Pentru formularea esenţei se urmează paşii indicaţi la prepararea parfumurilor în bază de alcool. Baza se pregăteşte prin topirea pe baie de apă într-un recipient termorezistent a cearei şi a untului/uleiului ales. În baza topită şi uşor răcită se adaugă combinaţia de esenţe, se amestecă energic, după care se toarnă în recipientul dedicat (un borcan mic de sticlă de regulă). Se închide etanş şi se lasă la maturare. Nu este nevoie de decantare sau filtrare.

Aceste note nu sunt delimitate cu precizie matematică, astfel unele esenţe pot fi încadrate şi în altă categorie.

FIXATOARE

Acestea sunt esenţe cu note de bază ce joacă şi rol de fixare a aromei: Vetiver, Patchouli, Guaiac, pudră de Iris, Cedru Atlas

FAMILII OLFACTIVE

• Florală (lavandă, azalee, trandafiri, iasomie, tuberoze, violete, liliac, neroli, magnolia, narcisa). Variante: soliflore, buchet, floral verzi, floral lemnos, floral fructat, floral verde. Înseamnă: romantic, delicat, tandru, feminin.
• Ambrată sau orientală (ambrette, frankincense, benzoin, balsam de peru, smirnă, santal, opoponax). Variante: ambrat floral, ambrat dulce, ambrat citric, ambrat lemnos. Înseamnă: exotic, senzual, cald, profund, voluptos
• Lemnoasă (santal, cedru, vetiver). Variante: lemnos coniferic, lemnos aromatic, lemnos cuir, lemnos picant, lemnos marine, lemnos fructat. Înseamnă: viguros, stimulativ, atrăgător
• Citrică (lămâie, mandarină, bergamotă, petitgrain, portocală). Variante: citric floral, citric picant, citric lemnos, citric aromatic. Înseamnă: proaspăt, uşor, viu, juvenil, tonic
• Chypre (bergamotă, patchouli, labdanum, licheni). Variante: chypre floral, chypre fructat, chypre aldehidic, chypre verde, chypre cuir. Înseamnă: sofisticat, distins, vibrant, persistent
• Fougère (nard, lichen, cumarină, vetiver). Variante: fougère ambrat, fougère picant, fougère aromat, fougère fructat
• Alte familii: Gurmandă, Acvatică, Tabacoasă (tonka) sau Cuir, Aldehidică, Verde, Ozonică....

Parfumurile se simt diferit în funcţie de tipul şi chimia pielii. Gusturile şi preferinţele diferă atât de mult încât orice parfum cu arome minunate şi plăcute pentru unele persoane, pot determina repulsie la alte persoane.

Pentru a vă crea propriile parfumuri este nevoie de suficientă inspiraţie, multă răbdare și puţin noroc

Referinţe bibliografice şi recomandări:
La technique moderne les formules de la parfumerie, Fouquet Henri, Paris, 1951
Les sens du parfum, Robert Guy, Paris, 2000
Perfumes: The Guide, Luca Turin, Tania Sanchez, 2008
Perfumery: practice and principles. Calkin, Robert R. & Jellinek, J. Stephen 1994
Perfume Legends: French Feminine Fragrances, Edwards, Michael 1997
1000 de Parfumuri, Octavian Sever Coifan, editura Curtea Veche 2003
www.basenotes.net